Loc de vis pentru vacanța de iarnă. La mulți ani, 2019!

Crăciunul pentru noi a fost poveste. Sau film de acțiune, depinde cum o privești. Eu am început pregătirile de pe 1 decembrie și am avut capul plin numai de Secret Santa, globulețe, beteală, cadouri și, ați ghicit, a mai rămas doar puțin loc pentru creier. În luna cadourilor, am declarat pragmatismul nul. Al meu a auzit doar:

“Mvaaai, Fodorică, dar ce perioadă frumoasă! Cu brad, tradiții și obiceiuri, cadouri și poezii pentru Moș! Ce fericire!”

Am început întâlnirile cu prietenii și familia de pe 21 și ne-am mai oprit pe 26.

Nu de alta, dar pe 27 trebuia să facem cumpărăturile pentru Revelion, pentru că pe 28 urma să plecăm.

Aici am vrut să ajung, la plecarea spre un loc care se anunța a fi ca în poveste: un chalet în creierii munților, singurul pe o rază de câteva hectare, într-o liniște de îți poți număra cu precizie bătăile inimii.

Locul se află undeva în Harghita, așa că ne-am pregătit sufletește să facem cel puțin 5 ore cu mașina până acolo.

Am făcut bagajele organizat, cum știe sora voastră mai bine. Atâta doar că organizarea mea nu se potrivește cu a soțului, care zici că-și lua primă de la aeroport de la Otopeni dacă îmi cântărea trolerele până la ultimul gram. Tot ca în aeroport, eu și copilul am pus cele mai groase haine pe noi, ca să nu pară bagajele prea chinuite și să ne trezim că ne lasă al meu să mergem pe jos. Strategie, ce să mai?

Am început negocierea pentru ora de plecare. Eu am încercat să obțin ceva cât de cât uman, al meu, nu și nu, că la 6 dimineața cel târziu ne vrea îmbarcate, de zici că trebuia să ajungem primii la cazare, să aruncăm prosoapele în cele mai bune camere ca să ne păstrăm locul.

El e șoferul, așa că a câștigat negocierea. La 4 și jumătate dimineața am fost în picioare, la 6 ne-am pus la drum.

Am plecat vreo 8 oameni din București și vreo 12 din Vâlcea și Cluj și ne-am dat ca loc de întâlnire comuna Izvoare, din Harghita. Noi am închiriat vila asta de pe Airbnb, așa că din informațiile citite pe site, știam deja că nu se poate urca cu o mașină obișnuită până la cabană. Am ajuns la locul stabilit, unde ne-am întâlnit cu Peter, gazda noastră, care ne-a indicat unde să lăsăm mașinile parcate și ne-a îmbarcat, cu tot cu bagaje, într-o camionetă. Așa senzație de plecare în expediție nu am mai avut de mult. Și nu am rămas doar cu senzația, pentru că drumul a fost o adevărată aventură: am rămas înțepeniți de câteva ori în zăpadă, și până la urmă am luat-o pe jos, prin pădure și am lăsat mașina să urce doar cu bagajele. Tot efortul a meritat: când am terminat de urcat, am ajuns pe un platou enorm, flancat din toate părțile de pădurea de brazi, și am văzut, exact în mijlocul acestui peisaj, o minune de casă din lemn. 

Ăsta a fost momentul în care am știut că am tras lozul norocos cu vacanța de Revelion. Totul în jur alb, săniuța pentru copii care aștepta cuminte lângă scară, loc de hrănit căprioarele, o baie ungurească afară pe terasă, saună cu loc de relaxare în interior, camere cu un view de ai vrea să te trezești aici o viață și mirosul ăla de lemn care funcționează mai bine ca orice aromaterapie.

În prima seară, ne-am obișnuit cu căsuța și ne-am felicitat unii pe alții pentru alegerea făcută. A doua zi de dimineață, am văzut locul în toată splendoarea lui și ne-am bucurat de activitățile zonei: o parte din gașcă a mers la pârtie, în Mădăraș, iar restul ne-am distrat cu copiii pe pârtia naturală din fața casei; săniușul a fost la putere.

Nu am mai simțit așa fericire la joacă de pe vremea când eram copil și ne bulgăream pe uliță la mamaie.

Așa fericire trebuia imortalizată și în imagini, noroc că avem prieteni talentați printre noi care au avut grijă de asta.:) Cristian nu a lăsat colțișor neexplorat, iar frumusețea locului are acum o poveste în format jpeg.😁

În următoarele zile, programul nu s-a schimbat foarte mult. Am lăsat timpul să curgă liniștit și nu ne-am grăbit către niciun loc anume. 

Cel mai mult m-am bucurat de liniște. De felul calm în care ne-a găsit aproape orice moment al zilei. De prieteni dragi, de hohote de râs, de copii fericiți. 

Și cel mai mult îi mulțumesc lui 2018 pentru că mi-a dăruit lucrurile astea.

În seara asta sărbătorim trecerea dintre ani. Și nu vreau nimic în plus: tot pe astea, alături de sănătate, le pun pe lista de dorințe și pentru 2019. Și vă doresc și vouă la fel! La mulți ani și un 2019 cu visuri împlinite!