Vacanța în Grecia în timp de pandemie

Înainte de vacanța asta, am trecut prin toate stările. Ca și celelalte vacanțe făcute pe barcă, o mare parte din cheltuieli erau achitate din ianuarie, căci așa se procedează atunci când antamezi genul ăsta de vacanță.

Bine, poți să închiriezi și mai din scurt, dar cred că mai cresc costurile.

Mă rog, când în martie ne-au lovit pandemia și starea de urgență, aproape că îmi luasem gândul de la a mai călca peste hotare, dar și de la banii dați deja.

Până în ultimul moment am așteptat ca să plătim ultima tranșă de bani pentru excursia la care visasem toți, tot anul.

Așadar, ne-am luat până la urmă inima în dinți și am plecat. 3 bărci pline de prieteni, asta însemnând aproape 30 de cetățeni, că noi așa plecăm, cu gașca extinsă.

Ne-am făcut asigurări medicale de călătorie, am completat declarația de trecere prin Bulgaria și Doamne-ajută!

Din România până în Volos am mers cu mașinile. E un traseu de vreo 10 ore, dar cu multe povești și câteva opriri rapide, trece timpul cât ai clipi.

Din fericire, nu am întâmpinat nici un obstacol pe drum, dimpotrivă, a fost foarte liber și am trecut repede de vămi, și fără să tragă nici unul dintre noi bățul ăla scurt cu testare de Covid la graniță.

Bine, noi am plecat pe 26 iunie, și nu părea că sunt prea mulți turiști dornici de aventură în perioada aia.

În portul din Volos, Alex, skipperul nostru ne-a condus la bărci, ne-a făcut instructajul și apoi ne-am apucat să ne aducem bagajele. După aceea am făcut cumpărături cu de-ale gurii pentru o săptămână și ne-am pornit la drum.

Aa, am uitat să vă zic: anul acesta am luat un catamaran și a fost o alegere foooarte bună, pentru că am avut o grămadă de spațiu să ne gospodărim. Asta pe lângă luxul de nedescris în care fiecare cabină avea baie proprie:)).

 

Anul acesta noi am făcut sailing cu cei de la Friends Yachting, iar traseul pe care l-am parcurs a fost Volos- Trikeri- Skiathos-Skopelos și înapoi. Insulele fac parte din Sporadele de Nord. Ce să vă zic, o frumusețe!

În prima seară ne-am oprit într-un golfuleț cu doar două taverne, unde am făcut masă mare, ca la nuntă și ne-am făcut planurile pentru următoarele zile: în ce golfuri oprim, ce vizităm când ajungem pe mal și așa mai departe.

Din start am observat lipsa altor turiști, mai ales pentru că, în marinele în care “parcam”, ca să zic așa, era aerisit rău de tot, față de alți ani, când de abia găseam câte un locșor unde să înghesuim bărcuțele.

Cu adevărat ne-am dat seama că suntem singuri sub soarele Greciei atunci când am ajuns în Skopelos, unde am vizitat un orășel fermecător, pe nume Glossa.

Efectiv, pe străzile întortocheate eram doar noi. Nici nu ne puteam rătăci unii de alții, pentru că ne auzeam vocile unii altora din orice colțișor al așezării ne aflam. Obloanele caselor erau trase și doar vreo câteva localuri funcționau.

Bine, nouă ne-a cam plăcut așa, pentru că am avut ocazia să ne bucurăm de locurile frumoase din Grecia fără să ne călcăm în picioare om cu om.😅

Din Glossa am plecat să vizităm biserica Agios Ioannis, care este construită tooocmai în vârful unei stânci, deasupra mării. Urci niște scări săpate în piatră de amețești, de la un moment dat îți vine să o iei de-a bușilea, ca bebelușii care nu se mai simt stăpâni pe echilibru, dar priveliștea de sus e uimitoare. Am prins un apus superb în locul ăsta, loc devenit faimos după apariția filmului Mamma Mia, care s-a filmat și aici, unde tocmai vă povesteam. Cum or fi cărat băieții ăia echipamentele până sus, numai spinarea lor știe, dar au reușit.

Aceeasi situație și aici: în afară de noi, nu era picioruș de turist.

Altfel, grecii, oricum ospitalieri de felul lor, parcă ne-au primit de două ori mai încântați anul ăsta. Păpica la masă venea repejor, pește proaspăt și fructe de mare aveau, vin bun la fel- trai pe vătrai.

În câteva localuri ne-au separat, adică ne-au împărțit la mese diferite, în altele nu. Oricum, per ansamblu, par destul de relaxați pe treaba cu Covidul. Personalul de la restaurante poartă mască și ai aproape întotdeauna pe masă dezinfectant. La fel și prin magazinele mai mari. În rest, însă, nu prea am văzut să poarte.

Partea bună este, atunci când mergi cu barca, că poți alege dacă mănânci la bord ce îți gătești, sau te oprești la terase. Noi luam micul dejun și prânzul pe barcă, doar seara coboram pe mal.

Bine, nu mai spun de faptul că în fiecare zi vezi altceva, te oprești în alte porturi, lagune sau golfuri, ceea ce mai greu poți face cu mașina pe distanțe atât de mari.

În altă seară, am avut o aniversare în gașcă, iar skiperii ne-au oprit într-un colț de insulă, cu o plajă pustie și o tavernă unde am păpat tare bun. Evident, cheful a continuat pe malul apei cu o baie în mare sub clar de lună.

Ce e e spectaculos la o vacanță de genul ăsta, e că nu ai cum să te plictisești: marea și golfurile îți oferă într-una alte lucruri de care să te minunezi: într-o zi am hrănit lebede albe și negre într-un colț de port, în altă zi am văzut delfini în larg, altădată am aruncat peștilor din marină bucăți de pâine și i-am privit minute în șir.

 

În fiecare an m-a fermecat viața asta pe barcă, dar vara asta chiar mi s-a părut că am traz lozul norocos, mai ales în situația asta ciudată în care ne aflăm.

La întoarcere, am prins la fel de liber pe drum, dar am observat cu îngrijorare că la granița de intrare în Grecia era o coadă de mașini care se întindea pe câțiva kilometri. Cineva care a prins năpasta povestea că a stat să treacă vama de la 12 noaptea până pe la 7 dimineața. Sper să mai regleze un pic grecii treaba asta, că altfel, cu toată bunăvoința, ajungi în vacanță cu nervii praștie.

Acum, mai pregătesc o vacanță pentru Diana, dar nu știu încotro să o iau. Am fost până acum în Deltă, la Sfântu Gheorghe, și la munte, dar o simt că și-ar dori să stea mai mult la mare, numai că îmi e groază de înghesuiala care se întrevede la orizont. Vreun sfat? 🙏🏻

PS: Cristian, mulțumim pentru amintiri!!!

😍❤️📸