Tineri și neliniștiți? Sau bătrâni și țăcăniți? :)

În primul rând, am hotărât să trăiesc până pe la 90 de ani, asta ca să fie clar. Așa îmi place mie, să îmi pun deadline-uri fără mari pretenții.😅😅😅

Când îmi imaginez bătrânețea, mă gândesc la o caricatură: și bunele, și relele sunt accentuate și ies mult mai mult în evidență.  Să facem o analiză, așadar.

Proiectam viitorul cu al meu acum câteva zile, și ne imaginam că la bătrânețe o să ne mutăm într-o casă undeva la munte. El spunea că în curtea casei ăleia ar mai vrea o casă  mai mică, de hobbit, așa, unde să se retragă când vrea liniște.

Îmi și imaginam cum o să merg cu nepoții prin curte, arătându-le una, alta, și cum ne oprim în fața căsuței de paiantă:

“Iar aici, dragilor, stă tataie Fodor. Iese doar după apusul soarelui, dacă lași în pragul ușii un pahar cu vin alb, sec, rece ca gheața. It’s a romanian tradition!”

În altă ordine de idei, dacă totul se accentuează, așa cum cred eu că va fi, probabil voi ajunge și mai cicălitoare peste 20-30 de ani, deci săracul om are tot dreptul la un colț al lui unde să își refacă nervii pisați cu grijă de soție.😂

În restul timpului, o să ne luăm detectoarele de metal și o să plecăm la căutat comori prin pădure. Nu o să găsim mare lucru. Cel puțin, așa o să spunem. O să lăsăm copiilor moștenire un cufăr cu galbeni îngropat sub pragul casei. Sau o să fugim în Thailanda și o să facem masaj de toți banii. Mai vedem până atunci.

Mai există varianta în care rămânem totuși la oraș, în care caz, presimt că o să fim cuplul ăla excentric de pe stradă.

O să avem o casă de bătrâni, dar nu în sensul ăla, ci o casă plină cu prieteni care, ați ghicit, între timp au îmbătrânit și ei, dar și-au păstrat obiceiurile din tinerețe: șpriț, prosecco, papa bun, povești despre toate câte s-au întâmplat. Poate o să fim o gașcă de vârstnici așa mișto că toți copiii or să vrea să vină la noi la grătar. Așa sper, cel puțin.

O să le povestim toate prostiile din tinerețe și o să îi lăsăm cu gura căscată de câte tâmpenii am putut face de care ei nu au știut. O să fim cool. Ei vor ceda până la urmă și vor merge la culcare.

Noi o să strigăm: “Ultimul în picioare!” și o să adormim când răsare soarele.

Luni, când toată lumea o să meargă la muncă, eu și Fodor o să ne bucurăm că pe 15 vine pensia fără să facem nimic. Probabil o să avem grijă de patrupezii de prin curte-pentru că până atunci o să avem și așa ceva- și o să ne plimbăm prin parcuri. Sau o să plecăm câteva zile la munte sau la mare. O să ne facem vacanță din orice săptămână, că așa-i când nu te mai duci la serviciu.

O să fie frumos. O să fim frumoși. Așa îmi imaginez eu.

Voi? Vă gândiți la bătrânețe? Cum credeți că o să fiți?