Se iau trei indivizi cu trei feluri diferite de a înțelege noțiunea de “timp”, și se formează o familie. După aia, ca să te distrezi, îi pui să facă tot felul de chestii. De cele absolut banale, cum ar fi să ia micul dejun, până la treburi mai complicate, cum ar fi să meargă în excursie sau în vizită.
Timpul pentru EL
Am mai spus-o și o repet: al meu are cele mai enervante calități. Una dintre ele este punctualitatea. Asta nu înseamnă că ajunge la fix undeva. Nuuu, el trebuie să fie oriunde cu jumătate de oră înainte.
Ajungem când organizatorii aranjează fundele pe mese, când încă se mătură în sală, când nici luminile nu sunt aprinse. Asta după eu de acasă am plecat ca la armată, îmbrăcată-aranjată în doi timpi și trei mișcări. De frică să nu întârziem, ați prins ideea.
Bineînțeles, concepția despre trecerea timpului i se schimbă un pic atunci când vine vorba despre cât petrec eu la cumpărături, acolo unde îi place să spună că stau “toată ziua”, dar și atunci când iese el cu băieții, cu care stă “o oră-două”.
Mă rog, avem prieteni despre care eu știu cu siguranță că vor întârzia cel puțin o jumătate de oră la întâlniri, așa că îmi calculez timpul în funcție de asta. Ei, nu! El tot insistă să le dea o lecție. Așa că ajungem la masă și începe să îi terorizeze cu telefoane: “Unde ești? Când ajungi? Hai mai repede!”
Prin rotație, îi sună pe fiecare de cel puțin 3 ori.
Timpul pentru mine
Bun. După el, urmez eu, cu propriile idei despre trecerea timpului.
Să zicem că reușesc să mă încadrez în sfertul academic și că nu ajung chiar desculță la întâlniri.
Încep pregătirea cu o oră înainte,mă pierd în detalii, și ajung să fac totul pe ultima sută de metri.
Am plecat, și nu de puține ori, în papucii de casă. Asta deși, din fața ușii mă întorc de 5 ori în casă, pentru că nu îmi găsesc portofelul, cheile, telefonul mobil și MAI ALES pentru că nu știu dacă am scos din priză fierul de călcat.
Cu toate astea, reușesc să scot un timp decent când mă văd cu oamenii.
Timpul pentru EA
Colacul peste pupăză este, ați ghicit, Diana! Care nu îi seamănă lui taică-su, neam! Cel puțin, nu la punctualitate.
Orice îi ceri, îți răspunde “imediat” și tu îmbătrânești așteptând.
Se îmbracă pentru școală în jumătate de oră, mai mănâncă încă jumătate, îi ia zece minute să-și verifice ghiozdanul făcut de cu seara, descoperă că nu are apă, se duce să caute sticla-încă 10 minute, după care își dă seama că nu are mănuși, așa că se duce să le caute și pe alea.
Ca să ne încadrăm în timp, dimineața cred că ne trezim o dată cu vatmanii.
În weekend-ul care a trecut, am trimis-o la baie și după ce am lăsat-o vreo 40 de minute să își facă de cap, m-am dus să o scot. Era doar pe jumătate spălată-adică doar pe cap. Pe corp mi-a zis că a uitat. M-a bușit râsul: într-o oră de stat în cadă, să uiți pentru ce te afli acolo, e mare lucru.
În rest, când o iei de la joacă, după n’șpe ore: “Așa repede????”, iar când avem de mers fie și până în nordul Bucureștiului, face ca măgărușul din Shrek: “Am ajuns? Mai avem mult?”
Acum, imaginați-vă formula asta laolaltă. Haooossss!!!
La voi în familie cum e? Cine e punctualul, cine întârzie tot timpul? Cum o scoateți la capăt?
9 Comments
Mihai Chetreanu
Și la noi în familie, pot spune că funcționăm toți diferit unul față de celălalt în ceea ce privește noțiunea timpului.
Când ne sculăm de dimineață, și eu tre să merg la școală, bunicul la serviciu și mama la grădiniță (ea e educatoare acolo. Nunu, să nu-ți închipui că nu a reușit să treacă de grădiniță :)) ), eu încerc să fiu cel mai rapid. Dar nu reușesc tot timpul, fiindcă mă cuprind gândurile
Mihai Chetreanu
Uneori reușesc să mă pregătesc repede, dar alteori ajung să fac ceva simplu și rapid în cam 20 de minute. 😂 Gândurile mele sunt de vină, în care îmi PLACE să mă cufund.
Apoi e bunica, care e tot timpul gen “Hai! Hai! Tu nu vezi cât e ceasul? Vrei să întârzii?!” Ea e cea mai presată de timp. Și ne stresează și pe noi în același timp. Crede că suntem cei mai înceți, dar de fapt nu e chiar așa.
Mihai Chetreanu
Iar mama și bunicul, ei bine, sunt cei mai calmi. Ei nu sunt nici presați de timp, nici foarte înceți. Sunt tot timpul foarte calmi, și fac totul într-un mod moderat și încadrat în timpul necesar. Mi-ar plăcea uneori să fiu ca ei.
Cam asta pot spune despre familia mea și noțiunea timpului.
Irina Fodor
Frumoasă poveste a timpului aveți în familia voastră!:):*
Mihai Chetreanu
Să nu crezi că am vrut acum să fac spam sau ceva de genul. Dar m-a dat la o parte limita de cuvinte pt un comentariu, și de aia a trebuit să împart toată povestea pe care am dorit să o spun în mai multe comm-uri. 😇
MIHAELA
E VARSATOR CUMVA RAZVAN? CA SEAMANA CU AL MEU, STAI SA VEZI , CU VARSTA SE ACCENTUEAZA, NE TERORIZEAZA PE TOTI, CU TELEFOANELE, DAR E SIMPATIC IN FELUL LUI!.
TE PUP DULCE FAMILIE FRUMOASA!
Irina Fodor
E rac, dar tot cu fixuri!:)))
Gina
Vaai, ce stil ai de-a povesti:)))).
Te-a gasit bine Razvan
Mihai Chetreanu
“Frumoasă poveste a timpului aveți în familia voastră!:):*” –> Mulțumesc! Mă bucur să aud asta!