Când ce scrie în inimă iese la suprafață pe piele…aia e prietenie.
Fodor și ai lui băieți sunt ca frații de aproape 30 de ani. Un grup de vreo 20 de “hăndrălăi”, cum îi place lui Fodor să îi alinte, diferiți, dar întotdeauna uniți.
Soțiile și iubitele lor au devenit și ele prietene, așadar imaginați-vă că ne strângem cam 50 de suflete o dată, cu tot cu copii, când e rost de vreo petrecere.
În gașca asta am intrat eu acum 11 ani, și ei m-au adoptat din prima. Cu blândețe, cu umor, cu grijă, cu încredere.
Niște pianiști, ce să mai zic? Delicați ca niște flori. Glumesc, normal!
De fapt, mai întâi mi-au găsit o poreclă. Așa că și astăzi pentru ei sunt “mâță”- poate că sunt cea mai mică din gașcă, poate pentru că uneori mă alint ca o pisică…habar nu am. Ideea e ca mie mi-a plăcut cum sună, lor la fel și așa a rămas.
În al doilea rând, mi-au “testat” anduranța la glume proaste făcute bine. Am luat note bune, se pare, dacă și astăzi ne facem vacanțele împreună.
După asta, a urmat sinceritatea absolută. În absolut orice. Uneori, chiar dacă doare. Fără ocolișuri. Deschiderea asta m-a făcut să ies din carapace fără frică.
Apoi, cunoașterea: fiecare cu istoricul lui sau cu întâmplări comune care te fac să te doară burta de atâta râs, cu nostalgii, cu visuri ce urmează a fi realizate, cu relații de dragoste vechi sau actuale.
I-am îndrăgit pentru toate astea, dar cel mai mult i-am îndrăgit pentru că sunt oameni care pun preț pe prietenie.
Care înțeleg cum e să ajungi să împarți mai multe cu niște oameni aparent străini decât ai împărțit cu părinții, cu frații sau cu rudele cele mai apropiate.
Când oameni cunoscuți de-a lungul vietii devind parte din tine și îi simți sânge din sângele tău, când băieții cu care te jucai în fața blocului sunt astăzi frați de cruce, când chimia dintre oameni își spune cuvântul…când ce scrie în inimă iese la suprafață direct pe piele…asta e prietenie.
0 Comments