Recunosc, la mine s-au schimbat multe. Nu că aș fi fost vreo birjăreasă anterior, dar eram mai…liberă în exprimare.
Îmi aduc aminte că la mine în casă, atunci când eram mică, și mai târziu, când am crescut ditai capra, era ca într-un templu budist: nu se ridica tonul, nu se înjura, nu se pomeneau sfințișorii. Asta chiar dacă tata se lovea des cu degetul mic de la picior în tăblia patului. Nimic, mucles.
Cel mai rău i s-a adresat tata unuia în trafic: “…dobitocule!” . Asta după ce mai sus-numitul era cât pe ce să ne scoată din decor. Atât. Și asta a fost cu geamurile închise, să ne înțelegem.
Cu toate astea…aflasem multe din cartier. Unele le foloseam doar ca să mă simt importantă și/sau stăpână pe situație, altele…pentru că erau amuzante în context.
Cu astea din urmă am rămas în vocabular până târziu.
Am mai cunoscut o etapă într-ale înjurăturilor când am dat peste pe al meu soț și ai lui frățiori din Berceni.
Păi să te ții! Niște treburi așa complicate, că dacă îți pică la Bac și trebuie să le faci analiza gramaticală, te doare capul! Nici nu știi cu a cui mamă încep, și cu a cui se termină.
Amuzante până la lacrimi și, de cele mai multe ori, pline de autoironie. Mai rar la nervi, dar suficient ca să înțelegi că trebuie să stai în banca ta, dacă te nimerești din întâmplare pe acolo.
Ca să înțelegeți contextul complet, noi suntem vreo 15 cupluri în gașcă. Băieții sunt niște golani, fetele prințese. Mă rog, nu chiar cu diademă, dar niște doamne.
E frumos la noi, ar trebui să ne vedeți la un grătar: totul e metaforă…de cartier.
În acest tablou, integrați-l pe al meu soț, venit dintr-o familie fără cenzură, cu expresii adunate de prin București și de prin Ardeal. Epic!
Ei, o parte din lucrurile astea s-au schimbat când am devenit cu toții părinți.
Unii și-au tăiat din vocabular expresiile injurioase, alții le-au păstrat în ideea în care cei mici vor căpăta imunitate și nu le vor folosi, înțelegând că sunt un drept al celor mari și vaccinați…și că se poate și fără.
Revenim la cazul nostru: eu am aplicat cenzura, Fodor a rămas liber ca pasărea cerului.(la limbaj mă refer, că în rest, e luat:))) Spre bucuria mea, Diana a preluat modelul meu: înțelege sensul tuturor cuvintelor(pentru că nu m-am ferit să îi explic), dar nu le folosește la rândul ei pentru că vrea să fie o domnișoară, și, nu-i așa, la pension nu se cade să dai cu căciula de pământ.
Și ca să nu ne abatem prea mult de întrebarea din titlu, vă zic: de abia dacă mai pot să îmi vărs năduful la volan sau când ceva merge prost, că fii-mea sare ca arsă: “Mami, ai vorbit urât!”
Ia de aici, jenă și rușine, și cum mă apuc să-mi cer iertare în secunda doi. Asta, în condițiile în care folosesc numai levănțele de înjurături: “ce puii mei”, “las-o naibii”, “băi, nene!”(asta nici nu se încadrează, doar din ton îți dai seama de intenție) sau “ceapa ei de treabă”. Mai am varianta de rezervă, în care le folosesc pe alea în engleză, dar a început să mă prindă și acolo. Nu mai am nicio scăpare: mă transform într-o doamnă, ce…pălăria mea!
La voi în familie cum e? Ce model de părinți ați avut: cu limbaj colorat, sau dimpotrivă?
6 Comments
Mihai Chetreanu
Bunicul meu înjură într-una, la fel și taică-meu. Cred că de la tata m-am învățat și eu… Bunica mea paternă e atât de “nebună” când își exprimă o opinie negativă față de ceva sau de cineva, încât pe neașteptate o auzi că spune niște vorbe la care nici nu te aștepți din partea ei (vezi tu, bunica mea paternă este cea mai intelectuală din familia noastră).
Și ceilalți membrii înjură, dar f puțin
Mihai Chetreanu
Cât despre mine, înjur și eu, dar doar ca să par interesant, și când cineva mă enervează așa tare… încât mă provoacă pur și simplu.
Eu în general nu par o fire care înjură, ceea ce e oarecum adevărat, fiindcă nu înjur așa mult. Decât în cazurile precizate mai sus :)))
Irina Fodor
E clar, mai mult pe linie paternă se transmit lucrurile astea. 🙂 Bunica ta e o excepţie, dar la cum o descrii, sunt convinsă că e savuroasă! :)) Aşa o să ajung şi eu când o să crească fii-mea şi nu mai trebuie să mă feresc de nimeni. Poate doar de nepoţi…? O sa vedem atunci.
Mihai Chetreanu
Chiar că e savuroasă bunica 😂 Ar trebui să o auzi când vorbește despre politică, acolo e specialistă înnăscută…
Eu de mic știam să drăcui, așa că presupun că nici Diana și nici viitorii tăi nepoți nu vor fi în siguranță….
Andreea
Deci sotul meu e din Berceni e slobod la gura (suntem in aceeasi categorie tu si eu😂)fetita mea are 8 ani nu-l aude doar cand injura in engleza sa activat(stam in Londra si daca aude vreo injuratura spune “mami a zis cuvantul cu F”😂😂)Eu rar injur si cand ma cert nu injur folosesc alte cuvinte😁(sunt moldoveanca deci ma descurc,)
Irina Fodor
Da, da! Exact, şi eu mai apelez la regionalisme! Fetele noastre sunt de aceeasi varsta, ma intelegi perfect, inseamna!:))) Cât despre soţu`…cred că e ceva în aerul din Berceni!:)))