Carismatic, dar astmatic ;)

Vine primăvara, înflorește toată grădina, iar la noi în casă se dă drumul la purificatorul de aer la capacitate maximă. Se împart inhalatoarele: unul la Răzvan în mașină, unul la mine în geantă, unul pe masă în living, unul în dormitor, unul în rucsac. Asta pentru că… Sunt posesoare de soț astmatic. Carismatic, dar astmatic.

Ditamai bărbatul piuie de zici că e un cuib de păsărele când apar primele granule de polen. Pentru cei care nu sunt familiarizați cu fenomenul, piuitul e un sunet șuierător pe care îl face un astmatic când dă de un factor alergic și încearcă să respire, iar plămânii nu mai funcționează cum trebuie. E momentul când trebuie să folosească un inhalator, astfel încât criza să nu se agraveze.

Dar hai să vă povestesc cum a fost prima oară când mi-am dat seama că boala asta te pune uneori în situații limită. Eram în India și am hotărât, împreună cu restul găștii, să mergem vreo două zile în deșertul Rajasthan, și să dormim peste noapte în mijlocul pustietății. Zis și făcut: am mers toată ziua pe cămile, până în mijlocul deșertului, ne-am făcut tabăra, am gătit cina la foc, am stat la povești și ne-am bucurat de bolta înstelată. Târziu în noapte, am hotărât să mergem la culcare. Noi am fost o trupă de 8 oameni și dormeam ca sardinele, toți într-un cort. Când să ațipesc, aud un zgomot ciudat, ca un șuierat. Răzvan mă prinde de mână și îmi spune, în timp ce deabia mai respira: “Inhalatorul”. Se sufoca. Afară-beznă, în cort-beznă, iar locația bagajelor noastre- deloc precisă. Știam că am doar câteva minute ca să găsesc medicamentul și m-a luat tremuratul: am pornit, de-a bușilea și am trecut, prin întuneric, peste capetele, mâinile și picioarele prietenilor noștri în timp ce pipăiam disperată colțurile cortului ca să găsesc borseta mea, în care știam că ascunsesem un inhalator pentru cazuri urgente. Fix ca acesta. Știam că el nu se poate mișca și că trebuie să stea cât mai calm ca să poată respira în continuare, iar timpul se scurgea repede. Descopăr borseta, inhalatorul, trec inapoi, prin beznă peste prietenii noștri, ajung la Răzvan: “3, 2, 1, inspiră!” Erau două posibilități. Prima: medicamentul își va face efectul și criza este depășită. A doua: factorul alergenic e prea puternic, medicamentul a venit prea târziu, nu mai face față și trebuie fugit rapid la spital. Cel de-al doilea scenariu ar fi fost un dezastru pentru noi, căci cel mai apropiat spital se afla la câteva sute de kilometri. Din fericire, inhalatorul a fost de ajuns, de data asta. Am mai așteptat puțin, până l-am auzit pe Răzvan că respiră corect și am adormit liniștiți.

Altă dată, lucrurile au fost mai serioase: la o petrecere surpriză, unde sărbătorita era așteptată pe întuneric de toată gașca, soțu’ nu și-a dat seama că întreaga cameră e ticsită de flori. Când toată lumea a început să cânte “la mulți ani” și luminile s-au aprins, Fodorică de abia mai avea aer să ceară ajutor. L-au luat prietenii noștri și au fugit cu el la spital aproape inconștient.

Și de acasă am fugit de vreo două ori la Urgențe în pijamale: o dată, de la prea mult rozmarin într-un preparat, a doua oară, de la un vin bio, de țară(în cazul vinului, se pare că a fost din cauza histaminei)

Ce vreau să vă spun e că, deși se poate trăi bine mersi cu această boală până la adânci bătrâneți, nu trebuie lăsată să te ia prin surprindere. Trebuie depistată din vreme, trebuie să te asiguri că porți după tine tot timpul tratament adecvat și trebuie să înveți de ce să te ferești. Trebuie ca cei dragi să fie instruiți și să recunoască semnalele îngrijorătoare, astfel încât să reacționeze rapid în cazuri urgente. Nici nu mai discutăm de legătura strânsă pe care trebuie să o ai cu medicul tău și de controalele medicale periodice care nu trebuie să lipsească sub nici o formă.

Aproximativ 10% dintre persoanele cu astm au astm sever, adică o formă complexă a bolii cu simptome ce revin frecvent și pot pune viața în pericol, mai ales că o parte din ei nu pot ține boala sub control cu medicația standard. Dintre aceștia, o parte suferă de astm eozinofilic, determinat de un anumit tip de globule albe din sânge, numite eozinofile, responsabile de producerea inflamației la nivelul plămânilor și care pot fi identificate cu ajutorul unei hemoleucograme- o analiză de sânge simplă.

Din păcate, astmul sever este imprevizibil și se manifestă diferit de la o persoană la alta. Deși astmul este o boală cronică și nu poate fi vindecată, poate fi ținută sub control. Campania “e-astm sever” vine în ajutorul pacienților cu informații despre manifestarea astmului sever, cu un ghid despre opțiunile de tratament și cu un instrument de lucru prin care pot realiza propria amprentă pulmonară. Prin realizarea unui scurt test, pe care îl puteți face aici veți putea înțelege dacă astmul este sub control, veți primi o copie a testului, iar rezultatul e bine să îl trimiteți medicului curant și să vă și sfatuiți cu acesta.

În speranța că v-am putut fi de folos, vă îmbrățișez și vă urez multă sănătate!